Cesena
Un riconoscimento alla sarta Enrica Campana
Dalla comunità di San Vittore anche una poesia in dialetto romagnolo
San Vittore di Cesena incontra il suo passato.
Memorie indelebili
Nei giorni scorsi, sotto il campanile della chiesa parrocchiale di San Vittore, sono stati presentati due volumetti con i ricordi di due storici membri della comunità: “La sarta” di Enrica Campana e “Memorie indimenticabili” di Eugenio Campana.
Un attestato e una poesia
Nell’occasione, Enrica Campana ha ricevuto un attestato con il riconoscimento che “per 80 anni ha cucito non solo tessuti, ma anche sogni, storie e momenti unici”. A lei, nostra affezionata lettrice e sostenitrice, è stata dedicata anche una poesia in dialetto romagnolo che proponiamo qui di seguito.
Enrica la sèrta
In sta bèla atmósfera
Par l’Enrica acvè stasera
U s’è tróv in alegria
Tót sta bèla cumpagnia
Par santì tót la su stória
E fisela int la memória.
Grèzia Enrica pr’avé scret
Tót cal robi in ste librèt.
E su amstir l’era la sèrta
nēnca impgnèda da ètra pèrta
Int i timp ad don Scarplēn
La faṣeva da caplēn
La dutrēna, al purtision,
Lutarìa par al Mision,
Bandirini par cal strèdi
Tēnt rivesti rigalèdi
I festun, u j fa l’Enrica
Par e cino, sēnt l’Enrica
Pr’e giurnèl, dmanda a l’Enrica
Chi è ch’a s spóṣa, u l sa l’Enrica
A decid la era lia
Se un gn’era la Lucia.
Sèmpr’ in gróp lóngh a cal strèdi
Fè ritir e spasigèdi
L’era i nóst divertimint
Beniamini ód aspirint
L’era alè che bēn e spès
Uj scapèva nēnch cvaich bèṣ.
Dè cunsej a cal ragazi -indeciṣi cal purazi-
S l’era un tip ch’l’andeva bēn
Che ragaz par filarēn
Lì la geva, parchè no!
Un t andreb cvel ch’ sta piò in ẓò?
Che biundin ch’l’à e lavór
Nēnch se fa e muradór!
E acsè un dop a cl’ètar
tót spiané cun e su metar.
San Vitór a cvè da nun
Sèmpra pin ad ẓitalun
Un manchèva agl’ucaṣion
Par truvè cvaicósa ad bon
Ma nisun, ch’ui sia andè bēn
Benestēnt ó cuntadēn
Tropa Mèsa, trop Ruṣèri
Èl stè cvèst e brót afèri?
E acsè sta pór burdèla
La chin mór da verginèla.
A ca sua, a e pont ad fèr
L’era coma un pórt ad mèr
Cun la Sita, cvì ch’viaẓèva
Dninz ca sua i la ciapèva.
Clèta roba strabiglióṣa! -Specialesta in stì da spóṣa-
Che fós tulle ó fós sifon
L’à fat sèmpra un figuron
Cun e vél ó la capèla
Tót i geva -Óh! Cum l’è bèla!-
E a l’Enrica alè piò indria
Uj rideva nēnca i pia.
Incora adès alè ẓirun
Par un buṣ ó par i btun
Par l’urèl int i calzun
La n dìṣ d no, mai a nisun.
Par lì l’è un pasatēmp
A cuṣì cuntinuamēnt.
Giuli ‘d Camilēn